Postat de: pufarez | 02/01/2010

la anu’

anul asta o sa iau bac-u’

anu asta o sa intru la facultate

anu asta voi lua carnetu de conducere

anu asta o sa imi iau un job

anu asta o sa continui sa iubesc

anu asta o sa deschid ochii

anu asta o sa apreciez mai mult ce am

anu asta n-o sa mai fiu la fel de critita, o las mai moale

anu asta o sa fiu mai toleranta

anu asta o sa fiu mai calma

anu asta o sa fie cel mai bun!

si la anu’

Vreau ca atunci când rătăcitoare-mi va fi calea să te propteşti în drumu-mi greşit.O să punem ghemotoace de vată pe ţepii spinoşi ai florilor plantate în locurile rămase goale.Gradina va creşte şi va rămâne, sper eu, nemuritoare şi nepericuloasa, astfel.Să mă pierd în labirintul glasurilor şi miresmelor ce creeaza nesiguranţă şi enervare şi să ma prindă strânsoarea mâinii plină de siguranţă.M-am umplut de bătături umblând după acea mâna.Acum, mi-e greu să păşesc.Mă chinui, umblând prin propria-mi grădină.N-am gânduri să le ung şi fericire să le strâng.

-Cum să vrei să scapi de durerea asta divină?

-Să priveşti nepăsătoare când nu vrei s-o faci! Să sari peste bordurile ce-o înconjoară şi să îmi asculţi aberaţia.Să te fereşti de gropi şi spini, de strânsori.Dar eu merg, cu bătături, prin propria-mi grădină.

Postat de: pufarez | 08/06/2009

Sa torci ca o pisica

Mi-e frica de zilele cu soare, de ochi vulgari ce-asteapta ca prada sa iasa la-o plimbare.De sufocanta vreme al carei timp se termina devreme . Fara sa-ti dai seama c-o fi inceput.Fugi si speri.Sa scapi.De tot.Deloc.De timp.Vrei.Si speri.Dar nu primesti nimic in schimb.Te pierzi in directia cuvintelor ascunse.Esti o felina gri.Cu exteriorul labutelor negru.Astepti o mana s-aprecieze blanita muncita de-atata vreme.Dar nu e niciuna din cele doua pe care le doresti.Apoi te uiti in geamul ce-ti reflecta imaginea.Esti singura.Lacrimile-ti siroiesc si-au provocat, afurisitele, si culoarea rosiatica a cristalelor tale.”Azi ti-am spus ca esti frumoasa?”.E subconstientul tau, pisicuto!Cel cu paranoia incorporat.Ce sa-i faci?Asta e!Hraneste-l in continuare, asa cum n-ai facut-o pana acum.Si pastreaza-l, iubito!Pentru ca doar in bratele alea care nu se dezvaluie poti sa torci.

Postat de: pufarez | 03/06/2009

Eu pe cine cred?

S-a uitat in jur buimacita, neamintindu-si cu precadere ultimul loc din care neasemuitul simtamant a purtat-o pana aici.In bezna ochii ei ratacitori incercau sa desluseasca o imagine.Mainile tremuratoare isi asigurau stabilitatea atat de sine, cat si de pamant.In agonie zacea orgoliul ei spanzurat de un sireag de promisiuni si compromisuri, sfarmat de-o ultima impunsatura si lasandu-l putrezind de-a lungul amarei nadejdi.Vajaielile necrutatoare isi faceau loc confortabil intr-un loc la fereastra.Durerea intransigenta porneste din nereusita sa asemuire cu divinul, din nepuntinta chinuitoare a focalizarii globului ocular pe punctul de sprijin pavat cu maini ridade ajutatoare ce infloresc cand ai nevoie de ele.Detasarea de intreg complexul starilor emotionale.O apuca plansul, iar cand nesigurele membre cauta provenienta starilor ei, rezultatul este emotionantul focar al infectiilor noduroase.

„Eu pe cine cred?”

Postat de: pufarez | 24/01/2009

Foly

Cu o atmosferă monotonă-n clasa-n care suntem captivi în fiecare zi pe săptămână, timp de 6-7 ore fulgerătoare de-ncete stăm şi astăzi îmbâcsiţi de praful de cretă întipărit în piele şi-n haine şi de gândurile întortocheate ale aroganţilor profesori.
În ochii tăi surâzători şi plini de probleme-n care se reflectă pasta albastră a ieftinului pix Bic, se desfăşoară o luptă continuă între lacrimi calde de ploaie şi soare.
Degetele cu unghiile vopsite multicolorat şi roase de griji apucă pixul şi scriu o frază căreia nu-i cunosc sensul.Detaşarea lor de obiectul de scris aruncat nu provoacă şi o detaşare de realitate.
Singurele imagini întipărite-n minte sunt mâna înfiptă in maxilar şi versurile unor melodii triste tipărite la spatele caietului.
Dar ceasul arată fără zece şi sunetul bine-cunoscut al ţipătorului clopoţel ne trezeşte din realitatea visătoare.
Ştiu urmarea…un miros de fum de tutun şi-un alt peisaj.Dar noi ştim că o sa ne întoarcem iar în băncuţa înmuiată-n gândurile noastre.
Clopoţelul ne anunţă despărţirea şi reîntâlnirea, şi va face asta mult timp.Până atunci când gândurile noastre nu or să mai împărtăşească aceiaşi bancă.
Dar ştii că tot colega mea de bancă, care mă ţine de mână pe scările tăcute atunci când lumea provoacă lacrimi şi durere o să rămâi.

Învechită de când s-a scris.De mult.Între timp, s-au schimbat multe.Ne-am luat tablă magnetică, tu nu mai scrii cu pixul Bic şi nu mai frecventăm scările.

Lumea e la fel.

Pentru că niciodată n-o sa ne uitam colega/colegul de bancă.

„Mi-e dor de ce-o să se întâmple.”

începusem să enumăr nişte lucruri, care au ajuns să fie şterse.unde se duc lucrurile şterse?
în ultimul timp, uit din ce în ce mai multe lucruri.pe de-o parte, e bine.unde se duc lucrurile uitate?când se întorc?
îmi amintesc frânturi din ce-a fost odată.sunt cuvinte care-mi aduc secvenţele în minte.mereu a fost aşa.şi mereu o sa fie la fel.
vreau înapoi lucrurile din recycle bin, după ce l-am golit cu câţiva ani înainte.îmi vreau înapoi lucrurile din vid, din necunoscut.Doar îmi aparţin.Au fost ale mele odată.Dar nu poţi să le readuci când ţi se năzare ţie.Trebuie să le întrebi.Şi de ce n-ar vrea să se întoarcă la creatorul lor?Acolo unde le-a fost bine pe vremuri?
Pentru că au fost aruncate.Şi uitate…

Postat de: pufarez | 13/01/2009

Eleva porno, exmatriculata

Am să încep cu un banc:

Două babe citeau ziarul:
– Auzi tu, zice una, două babe violate în Ferentari!
– Şi noi stăm ca proastele în Titan!!

Duminică noapte, în timp ce noi stăteam pe mess, citeam sau chiar ne pregateam de culcare, faimoasa „Eleva porno, exmatriculată”, numită Alexandra Adam, zisă Lili Star sau, conform unei reviste, „cea mai porno dintre elevele din România” (dar ce să înţelegem de aici?) şi-a lansat filmul.Cum a făcut asta?Păi simplu:S-a îmbrăcat cât mai dezbrăcat, s-a urcat pe scenă  şi a arătat poporului ceea ce ştie ea să facă cel mai bine:Nu a început să se laude ce olimpică bună era ea la biologie, ci a arătat cum se fac filmele pentru adulţi.N-am de gând să spun cum a ajuns aici, despre mama sau neamul ei, sau despre ce are fata în cap, ci, cum spuneam, duminică seara, la lansarea filmului ei, a fost plătită 400 de lei de la un „admirator”, care i-a făcut placerea (ca să fiu drăguţă) timp de 5 minute.

Cam ieftim, dar totuşi fetelor, noi de ce stăm acasă sau la şcoală?

<ironic>

Postat de: pufarez | 11/01/2009

Pentru că doar fericirea e ceea ce contează

A fost odată un omuleţ.Şi Omuleţul ăsta era atât de mic şi locuia într-un ţinut atât de îndepărtat, încât nici Fericirea nu ajungea la el.Omuleţul ăsta citea multe Cărţi şi ar fi înţeles din unele  că Fericirea se află în Oraşul Roz.Aşa că şi-a luat casa în spate şi a plecat la drum lung.

Ca să ajungă acolo, era conştient că trebuie să treaca prin mai multe obstacole.Aşa că şi-a luat cu el şi nişte lucruri care l-ar fi ajutat, printre care şi Ajutoarele.

În ziua urmatoare, Omuleţul pleacă la drum.Coboară Stânca, urcă Delta, sare Muntele, trece Apa.De fiecare dată, unul dintre Ajutoare se pierdea pe drum, iar de fiecare dată, Omuleţ vroia să uite Fericirea şi de drumul spre ea şi să-şi caute Ajutorul rătăcit. Dar Omuleţ al nostru era mai egoist şi nu se oprea din drumul său, simţindu-se din ce in ce mai aproape de Fericire cu fiecare pas care-l făcea.

Într-un final, Omuleţ ajunge in Oraşul Roz, unde trebuia să-şi întâlnească Fericirea.Intră în Palatul Regelui Generos, acolo unde veneai după ce căutai, şi-i spune că a venit să-şi cunoască Fericirea.Generos, după ce-l analizează puţin să vadă dacă este demn de fiica lui, îl trimite pe un culoar îngust, din loc în loc cu câte o uşă pe care scrie numele fiecarui copil al lui.E trist faptul că fratele lui, Zgârcit, nu a făcut niciun copil.Lumea din Oraş are de fiecare dată câte o bârfă la colţ de stradă despre zgârcenia Regelui Zgârcit, şi anume despre faptul că nu avea niciun copil, văzându-se astfel că tot ce avea nu dădea la nimeni.

Dar să punem din nou Lumina pe Omuleţ, pentru că nu mai vedea nici pe unde mergea.Şi în final, ajunge la uşa pe care era gravat numele dorinţei sale, Fericirea.Inima-i bătea să-i spargă Pieptul.Pieptul de Pui care-i rămăsese in geantă de la ultima masă servită.Pune mâna pe clanţă şi deschide uşa.

Linişte

Linişte

Linişte

Sora ei, Linişte, îi spune:”Am făcut schimb de camere, eu si Fericirea.E vis-a-vis!”Parcă ar fi dorit şi puţin din Linişte.Poate doar sânii.

Cu inima-n dinţi, cea de la puiul care-l servise pe drum Ajutoarelor sale şi neavând scobitoare, se mai întâmplă să-ţi rămână-n dinţi, bate totuşi la uşa unde-l aştepta Fericirea şi intră.

Acolo, ce să vadă?Normal că pe Fericirea, tolănită într-un pat, molfăind floricele si jucându-se pe noul ei telefon, iPhone, care i l-a cumpărat Regerele Darnic.Uimit şi scârbit de Urâţenia, Grasimea, Nesimţirea şi Abuzul Fericirii, Omuleţ se duce cu ea direct la tatăl ei, nerealizând ce avea să-i obiecteze.

Dar Darnic i-a spus o vorbă înţeleaptă: Ai primit ceea ce ţi-ai dorit, chiar dacă are o altă înfăţişare.Acum ia-ţi Fericirea şi fă-o aşa cum vrei.Dar data viitoare, dă-i un Search pe Google, ca să nu mai mergi atâta drum până aici şi să vii la mine cu privirea „uit-o ce naşpa e!!!”, că poţi s-o uiţi de tot.

Postat de: pufarez | 10/01/2009

Eee?

Aveţi 3 încercări să ghiciţi al cui e articolul ăsta:

http://www.mayra.ro/timp-liber/cronici/pe-raft/soni-de-andrei-ruse.html

Postat de: pufarez | 10/01/2009

New

M-am mutat  de aici .Am zis că nu se mai poate, aşa că am băgat divorţ.Şi mi-am găsit un nou host.

Concluzia?Nu te saturi niciodată şi n-o să rămâi la „bine”.O să te duci spre „şi mai bine”, pentru că asa crezi tu.Dacă nu, te mulţumeşti cu ce ai!

Hai la cat mai multe posturi si vizitatori.De parca de asta ducem lipsă.

Older Posts »

Categorii