Postat de: pufarez | 11/01/2009

Pentru că doar fericirea e ceea ce contează

A fost odată un omuleţ.Şi Omuleţul ăsta era atât de mic şi locuia într-un ţinut atât de îndepărtat, încât nici Fericirea nu ajungea la el.Omuleţul ăsta citea multe Cărţi şi ar fi înţeles din unele  că Fericirea se află în Oraşul Roz.Aşa că şi-a luat casa în spate şi a plecat la drum lung.

Ca să ajungă acolo, era conştient că trebuie să treaca prin mai multe obstacole.Aşa că şi-a luat cu el şi nişte lucruri care l-ar fi ajutat, printre care şi Ajutoarele.

În ziua urmatoare, Omuleţul pleacă la drum.Coboară Stânca, urcă Delta, sare Muntele, trece Apa.De fiecare dată, unul dintre Ajutoare se pierdea pe drum, iar de fiecare dată, Omuleţ vroia să uite Fericirea şi de drumul spre ea şi să-şi caute Ajutorul rătăcit. Dar Omuleţ al nostru era mai egoist şi nu se oprea din drumul său, simţindu-se din ce in ce mai aproape de Fericire cu fiecare pas care-l făcea.

Într-un final, Omuleţ ajunge in Oraşul Roz, unde trebuia să-şi întâlnească Fericirea.Intră în Palatul Regelui Generos, acolo unde veneai după ce căutai, şi-i spune că a venit să-şi cunoască Fericirea.Generos, după ce-l analizează puţin să vadă dacă este demn de fiica lui, îl trimite pe un culoar îngust, din loc în loc cu câte o uşă pe care scrie numele fiecarui copil al lui.E trist faptul că fratele lui, Zgârcit, nu a făcut niciun copil.Lumea din Oraş are de fiecare dată câte o bârfă la colţ de stradă despre zgârcenia Regelui Zgârcit, şi anume despre faptul că nu avea niciun copil, văzându-se astfel că tot ce avea nu dădea la nimeni.

Dar să punem din nou Lumina pe Omuleţ, pentru că nu mai vedea nici pe unde mergea.Şi în final, ajunge la uşa pe care era gravat numele dorinţei sale, Fericirea.Inima-i bătea să-i spargă Pieptul.Pieptul de Pui care-i rămăsese in geantă de la ultima masă servită.Pune mâna pe clanţă şi deschide uşa.

Linişte

Linişte

Linişte

Sora ei, Linişte, îi spune:”Am făcut schimb de camere, eu si Fericirea.E vis-a-vis!”Parcă ar fi dorit şi puţin din Linişte.Poate doar sânii.

Cu inima-n dinţi, cea de la puiul care-l servise pe drum Ajutoarelor sale şi neavând scobitoare, se mai întâmplă să-ţi rămână-n dinţi, bate totuşi la uşa unde-l aştepta Fericirea şi intră.

Acolo, ce să vadă?Normal că pe Fericirea, tolănită într-un pat, molfăind floricele si jucându-se pe noul ei telefon, iPhone, care i l-a cumpărat Regerele Darnic.Uimit şi scârbit de Urâţenia, Grasimea, Nesimţirea şi Abuzul Fericirii, Omuleţ se duce cu ea direct la tatăl ei, nerealizând ce avea să-i obiecteze.

Dar Darnic i-a spus o vorbă înţeleaptă: Ai primit ceea ce ţi-ai dorit, chiar dacă are o altă înfăţişare.Acum ia-ţi Fericirea şi fă-o aşa cum vrei.Dar data viitoare, dă-i un Search pe Google, ca să nu mai mergi atâta drum până aici şi să vii la mine cu privirea „uit-o ce naşpa e!!!”, că poţi s-o uiţi de tot.


Responses

  1. Ai maaaa k fericirea nu e asa nashpa :P…Ma rog nu mereu :))):P Pwp >:D<

  2. Ha, ha, ha, search pe Google… Tare povestirea… Oare în câte feluri poate fi descrisă fericirea, v-aţi întrebat vreodată?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: